Light
Dark

Recunoaștere hotărâri străine. Autoritate de lucru judecat. Ne bis in idem

Recent, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că autoritățile unui stat membru nu pot extrăda un cetățean al unui stat terț către un alt stat terț în cazul în care acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă într-un alt stat membru (altul decât cel căruia i se solicită extrădarea), pentru aceleași fapte ca cele la care se face referire în cererea de extrădare și care au făcut obiectul unei pedepse aplicate în statul respectiv.

Context

În data de 20 ianuarie 2022, autoritățile germane l-au arestat provizoriu pe cetățeanul sârb, HF, arestarea având loc pe baza unei notificări roșii publicate de Interpol și solicitate de Statele Unite ale Americii. Astfel, HF este suspectat că în perioada cuprinsă între septembrie 2008 și decembrie 2013, ar fi săvârșit diferite infracțiuni, și anume, asociere în vederea participării la un grup infracțional organizat și în vederea săvârșirii unei fraude bancare și a unei fapte de înșelăciune prin intermediul telecomunicațiilor.

În urma primirii documentelor de extrădare din 17 martie 2022, la cererea instanței de trimitere și a Parchetului General din München, autoritățile slovene au precizat că la data de 6 iulie 2012, inculpatul HF a fost condamnat prin hotărârea Tribunalului Districtual din Maribor, rămasă definitivă la 19 octombrie 2012, pentru infracțiunea de “atac asupra sistemului informatic”, savârșită în perioada cuprinsă între decembrie 2009 și iunie 2010, la o pedeapsă cu închisoarea de un an și trei luni. În plus, prin hotărârea definitivă a Curții Superioare din Koper, a fost confirmată ordonanța de respingere a cererii de extrădare formulată de autoritățile americane, întrucât faptele prezentate în cererea de extrădare, anterioare lunii iunie 2010, fuseseră judecate definitiv. Mai mult, autoritățile slovene precizează că nu există nicio suspiciune cu privire la presupusele fapte comise după iunie 2010.

De principiu, situația juridică a lui HF era reglementată de Tratatul de extrădare dintre Germania și Statele Unite, iar din coroborarea art. 2 alin (1) lit. (a), art. 2 alin (2) și art. 8 din tratatul amintit, cât și din art. 1 lit. (a) din actul adițional, fără a se ține seama de întrebările preliminare, nu rezultă niciun obstacol în calea extrădării acestuia. S-a reținut că,  din modul de redactare a normelor aplicabile, reiese faptul că principiul ne bis in idem se opune unei extrădari doar în situația în care persoana în cauză a fost condamnată definitiv de autoritățile competente ale statului solicitat, în speță, Republica Federală Germania, neexistând niciun regim distinct pentru extinderea principiului la toate statele membre ale Uniunii Europene.

Întrebarea adresată CJUE 

Prin întrebarea sa, instanța de trimitere a solicitat, în esență, să se stabilească dacă articolul 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, citit în lumina articolului 50 din cartă, trebuie interpretat în sensul că se opune extrădării, de către autoritățile unui stat membru, a unui resortisant al unei țări terțe către o altă țară terță, atunci când, pe de o parte, acest resortisant a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă într-un alt stat membru pentru aceleași fapte ca cele la care se referă cererea de extrădare și a făcut obiectul pedepsei aplicate și, pe de altă parte, cererea de extrădare se întemeiază pe un tratat bilateral de extrădare care limitează domeniul de aplicare a principiului ne bis in idem la hotărârile judecătorești pronunțate în statul membru solicitat.

Optica CJUE

  În hotărârea pronunțată, Curtea a statuat că principiul ne bis in idem, astfel cum este consacrat în Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen și în cartă, se opune extrădarii de către autoritățile unui stat membru, a unui resortisant al unei țări terțe, către o altă țară terță, atunci când acest resortisant a fost condamnat printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă într-un alt stat membru, pentru aceleași fapte ca și cele menționate în cererea de extrădare, făcând deja obiectul unei pedepse aplicate în statul repectiv. Faptul că cererea de extrădare se întemeiază pe un tratat bilateral de extrădare care limitează sfera de aplicare a principiului ne bis in idem la hotărârile judecătorești pronunțate în statul membru solicitat nu afectează acest rezultat.

Articolul 50 din Cartă, în lumina căruia trebuie interpretat articolul 54 din CAAS[AS1] , prevede că „nimeni” nu poate fi judecat sau pedepsit din nou în cadrul unei proceduri penale pentru o infracțiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat definitiv în Uniunea Europeană în conformitate cu legea. În consecință, articolul 50 din cartă nu stabilește o legătură cu statutul de cetățean al Uniunii Europene

În al doilea rând, Curtea a statuat că, un corolar al principiului autorității de lucru judecat, principiul ne bis in idem urmărește să asigure securitatea juridică și echitatea, garantând că, odată ce persoana în cauză a fost judecată și, după caz, pedepsită, aceasta are certitudinea că nu va fi judecată din nou pentru aceeași infracțiune (Hotărârea din 22 martie 2022, Nordzucker și alții, C-151/20, EU:C:2022:203, punctul 62).

Orice altă soluție ar pune la îndoială însăși fundamentul spațiului de libertate, securitatea și justiția ca spațiu fară frontiere interne și ar nesocoti principiul increderii reciproce și principiul recunoșterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penala, în relațiile dintre statele membre, aspecte pe care se bazează principiul ne bis in idem, astfel cum este consacrat în convenția amintită.

În privința faptului că tratatul cu privire la extrădare încheiat între Germania și Statele Unite nu prevede aplicarea principiului ne bis in idem în ceea ce privește hotărârile judecătorești pronunțate într-un alt stat membru, Curtea precizează că, având în vedere efectul direct al dispozițiilor cartei și ale Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen, care consacră acest principiu, instanțele naționale trebuie să înlature din propria inițiativa orice dispoziție din tratat care este incompatibilă cu acest principiu. Fără a aduce atingere analizei articolului 351 TFUE, un astfel de angajament nu poate să prevaleze asupra obligațiilor care decurg, pentru acest stat membru, din dispozițiile de drept al Uniunii.

Distribuie:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Aplică pentru a publica

Dacă vrei să susții excelența în dreptul penal și în același timp vrei să diseminezi informații interesante și originale din domeniul dreptului penal, nu ezita să ne contactezi pentru a publica pe această platformă.

Scrie un mesaj

Informații de contact

Scrie un mesaj

Ultimele Articole